Convertor valutar BNR

CONTRACTELE "FORWARD"

In general, un contract de tip forward este un contract prin care se cumpara sau se vind active, la o anumita data si un anumit pret, stabilite la data incheierii contractului.

Avand in vedere ca un astfel de contract se refera la active subiacente, care urmeaza a fi supuse unei tranzactii, contractele forward sunt incluse in categoria produselor financiare derivate.

Derivatele sunt contracte financiare ale caror valoare este legata de cea a activelor subiacente; sunt instrumente financiare complexe, folosite pentru scopuri variate.

Pe piata schimburilor financiare, contractele forward au rolul de a securiza un anumit curs de schimb valutar, in vederea efectuarii unei tranzactii ulterioare.

Partile din contractul forward se situeaza pe pozitii specifice; cel care cumpara, este in "long position", cel care vinde este in "short position". Daca pretul activelor creste, beneficiaza cumparatorul; daca acesta scade, beneficiaza vanzatorul.

Contractele forward au patru mari componente, care trebuie luate in considerare: activul, care trebuie clar specificat in contract, data de expirare, data pana la care contractul este valabil, moment in care trebuie facuta plata, cantitatea, adica numarul de unitati de activ care vor fi vandute, respectiv cumparate, la momentul expirarii contractului, si pretul care se va plati la momentul in care contractul va ajunge la maturitate.

Contractele forward nu sunt centralizate la nivel de piata de schimb. Sunt contracte personalizate, adaptate in functie de nevoile clientilor, la un moment sau altul.

Acest tip de contract cuprinde clauze stabilite prin negociere directa intre parti. La momentul expirarii contractului, o parte va aduce activul/activele stabilite in contract, in timp ce cealalta va plati pretul convenit si va intra in posesia activului/activelor.

Contractele forward sunt folosite pentru a acoperi riscul unor potentiale pierderi financiare; practic, prin intermediul acestui tip de contracte, se securizeaza un anumit pret pentru un activ, in vederea tranzactionarii acestuia la o data viitoare.

Acest lucru este foarte important, mai ales in industriile unde volatilitatea preturilor este sporita, precum industria petroliera, de exemplu.

De asemenea, contractele de tip future sunt folosite, pe scara larga, si in operatiunile de schimb valutar international, in cazul in care este nevoie de valuta pentru achizitii importante.

Uneori, contractele forward sunt folosite si in scopuri speculative, desi, in aceasta activitate, contractele de tip future sunt mult mai frecvent utilizate, din cauza ca cele forward sunt realizate de doua parti implicate si nu sunt disponibile in schimburile centralizate.

Insa, daca un investitor speculativ apreciaza ca pretul prezent al unui activ va fi mai mic decat pretul la o anumita data in viitor, acesta poate intra intr-un contract forward, in "long position".

Daca, intr-adevar, pretul activelor respective creste, atunci investitorul speculativ va obtine profit. Contractele forward sunt folosite, in speta, pentru acoperirea riscului de fluctuatie a pretului unui activ, fie ca este vorba despre un bun, un serviciu sau un activ financiar.

Este un tip de produs financiar derivat utilizat atat de antreprenori, cat si de investitori. Mecanismele de functionare ale acestor contracte trebuie bine cunoscute de participanti, avand in vedere faptul ca nu sunt contracte standardizate, ci contracte individualizate, ale caror clauze se stabilesc prin negociere directa intre parti.